KİEV (QHA) -

Preşedintele Medjlisului Naţional al Tătarilor Crimeeni, Refat Ciubarov, a anunţat că în ziua de 18 mai, când au avut loc evenimente pentru a comemora victimele surghiunului tătarilor crimeeni, în Crimeea ocupată de Rusia, chiar dacă nu s-a permis organizarea de astfel de evenimnete de către aşa numitele autorităţi ruse, aceştia din urmă nu au îndrăznit să facă presiuni directe asupra participanţilor.

Refat Ciubarov, în cadrul şedinţei de presă din 19 mai de la Kiev cu titlul „Dosarul Medjlisului Naţional al Tătarilor Crimeen: cum se vor proteja drepturile tătarilor crimeeni”, a declarat: „Ieri, invadatorii nu au îndrăznit să facă presiuni directe asupra tătarilor crimeeni, doar au făcut câteva încercări. La evenimentele organizate de invadatori aproape nicio persoană nu a participat”.

18 mai 1944 este considerată cea mai neagră zi din istoria poporului tătar. La acea dată, Iosif Visarionovici Stalin a comandat surghiunirea populaţiei tătare din Peninsula Crimeea. Sute de mii de tătari - femei, bărbaţi, copii, bătrâni - au fost ridicaţi peste noapte din casele lor de soldaţii Armatei Roşii şi de agenţii poliţiei conduse de Lavrenti Pavlovici Beria. Încărcaţi de-a valma în vagoanele de tren, având voie cu o singură bocceluţă, tătarii au fost închişi şi trimişi în pusta din Uzbekistan.

Drumul a durat aproape două săptămâni, timp în care oamenii n-au avut voie să coboare din vagoane decât o dată pe zi, în staţionări de care nu depăşeau jumătate de oră. Lipsiţi de aer, hrană, apă, de condiţii umane, deportaţii au murit pe capete. În vagoanele sigilate, supravieţuitorii au stat printre cadavre şi excremente, reuşind să le dea jos doar în minutele de staţionare, când uşile erau deschise, iar ei - supravegheaţi cu arma în mână. La destinaţie au mai ajuns doar jumătate dintre surghiuniţi. Dar şi aceştia au fost supuşi unui regim de teroare şi exterminare.

În anul 2015, Parlamentul ucrainean a acceptat ca Genocid al tătarilor crimeeni ziua de 18 mai.

QHA