KİEV (QHA) -

Vicepreşedinte al Comisiei speciale de cercetare a genocidului poporului tătar crimeean din cadrul Kurultayului tătarilor crimeeni, istoricul Gulnara Bekirova a declarat că în prezent Rusia are o abordare ambiguă faţă de surghiunul tătarilor crimeeni.

Gulnara Bekirova a vorbit în cadrul conferinţei de presă „Genocidul tătarilor crimeeni: Paralele istorice” organizate la Kiev pe 16 mai: „Piesa Jamalei 1944, filmul Haytarma, ce fac trimitere la surghiunul tătarilor, sunt interpretate diferit de către politicienii ruşi. Pe de o parte a fost adoptată decizia Federaţiei Ruse privind reabilitarea persoanelor deportate. În acestă privinţă au fost acceptate foarte multe documente, a fost adoptat documentul privind reabilitarea tătarilor crimeeni deportaţi în 1989… Dar aceaşi isterie continuă”.

În prezent, Bekirova a declarat că există o multiutdine de documente ce atestă ca genocid al tătarilor crimeeni.

Gulnara Bekirova: „În prezent documentele ce atestă surghiunul tăatarilor crimeeni au fost analizate în proporţie de 80-90%. Acum au loc anumite discuţii cu privire la unele detalii. La modul general putem spune că a fost un genocid, putem arăta cifra celor ce şi-au pierdut viaţa în tipul deportării. Putem arăta ca martori pe cei ce au fost deportaţi, unii dintre ei încă sunt în viaţă”.

Aceasta a mai adăugat că aproxiamtiv 500 de persoane, martore ale surghiunului tătarilor crimeeni au în mare aceeaşi declaraţie cu privire la eveniment.

18 mai 1944 este considerată cea mai neagră zi din istoria poporului tătar. La acea dată, Iosif Visarionovici Stalin a comandat surghiunirea populaţiei tătare din Peninsula Crimeea. Sute de mii de tătari - femei, bărbaţi, copii, bătrâni - au fost ridicaţi peste noapte din casele lor de soldaţii Armatei Roşii şi de agenţii poliţiei conduse de Lavrenti Pavlovici Beria. Încărcaţi de-a valma în vagoanele de tren, având voie cu o singură bocceluţă, tătarii au fost închişi şi trimişi în pusta din Uzbekistan.

Drumul a durat aproape două săptămâni, timp în care oamenii n-au avut voie să coboare din vagoane decât o dată pe zi, în staţionări de care nu depăşeau jumătate de oră. Lipsiţi de aer, hrană, apă, de condiţii umane, deportaţii au murit pe capete. În vagoanele sigilate, supravieţuitorii au stat printre cadavre şi excremente, reuşind să le dea jos doar în minutele de staţionare, când uşile erau deschise, iar ei - supravegheaţi cu arma în mână. La destinaţie au mai ajuns doar jumătate dintre surghiuniţi. Dar şi aceştia au fost supuşi unui regim de teroare şi exterminare.

În anul 2015, Parlamentul ucrainean a acceptat ca Genocid al tătarilor crimeeni şi a declarat ziua de 18 mai pentru a comemora Surghiunul tătarilor crimeeni.

QHA