KİEV (QHA) -

Petro Poroşenko a participat la evenimentul organizat pentru a comemora victimele surghiunului poporului tătar crimeean, miercuri 18 mai, la Teatrul de Operă Naţională din Kiev, unde a amintit în timpul discursului despre contribuţia tătarilor crimeeni la lupta împotriva şovinismului rus.

Petro Poroşenko: „Aşa cum nu se ferea să apere tătarii crimeeni, generalul Petro Grigorenko, astăzi şi eu sunt tătar crimeean. Surghiunul este cea mai gravă crimă a mileniului, este un genocid”.

Poroşenko a declarat că a aflat de situaţia tătarilor crimeeni încă din timpul studenţiei, în 1987: „În acele zile, datorită eforturilor voastre a început prăbuşirea imperiului”.

Preşedintele ucrainean a mai adăugat că victoria tinerei de origine tătară crimeeană, Jamala, la Eurovision este succesul victoriei asupra răului şi violenţei.

18 mai 1944 este considerată cea mai neagră zi din istoria poporului tătar. La acea dată, Iosif Visarionovici Stalin a comandat surghiunirea populaţiei tătare din Peninsula Crimeea. Sute de mii de tătari - femei, bărbaţi, copii, bătrâni - au fost ridicaţi peste noapte din casele lor de soldaţii Armatei Roşii şi de agenţii poliţiei conduse de Lavrenti Pavlovici Beria. Încărcaţi de-a valma în vagoanele de tren, având voie cu o singură bocceluţă, tătarii au fost închişi şi trimişi în pusta din Uzbekistan.

Drumul a durat aproape două săptămâni, timp în care oamenii n-au avut voie să coboare din vagoane decât o dată pe zi, în staţionări de care nu depăşeau jumătate de oră. Lipsiţi de aer, hrană, apă, de condiţii umane, deportaţii au murit pe capete. În vagoanele sigilate, supravieţuitorii au stat printre cadavre şi excremente, reuşind să le dea jos doar în minutele de staţionare, când uşile erau deschise, iar ei - supravegheaţi cu arma în mână. La destinaţie au mai ajuns doar jumătate dintre surghiuniţi. Dar şi aceştia au fost supuşi unui regim de teroare şi exterminare.

În anul 2015, Parlamentul ucrainean a acceptat ca Genocid al tătarilor crimeeni ziua de 18 mai 1944.

QHA