AKMESCİT / SİMFEROPOL (QHA) -

Preşedintele Comisiei de alegere a  Kurultayului Naţional al Tătarilor Crimeeni, Zair Smedlayev, a declarat: „Putem să ne imaginăm cum va fi decizia şi că această decizie nu va arăta că petiţia lui Ametov este dreaptă”.

Analiza petiţiei împotriva interzicerii va fi analizată pe 26 iulie la ora 08:45 în cadrul instanţei aflată în clădirea de pe strada Pavlenko, numărul 2, din Simferopol.

Anterior vicepreşedintele Medjlisului Naţional al Tătarilor Crimeeni, Nariman Celal, a informat cu privire la interzicerea activităţilor pentru comemorarea împlinirii celor 72 de ani de la Surghiunul Tătarilor Crimeeni. Celal a declarat pentru QHA: „Noi am sfătuit unele Medjlisuri locale să realizeze acţiuni oficiale. Dar în regiunea Sudak şi Krasnoperekopsk au fost interzise”.

18 mai 1944 este considerată cea mai neagră zi din istoria poporului tătar. La acea dată, Iosif Visarionovici Stalin a comandat deportarea populaţiei tătare din Peninsula Crimeea. Sute de mii de tătari - femei, bărbaţi, copii, bătrâni - au fost ridicaţi peste noapte din casele lor de soldaţii Armatei Roşii şi de agenţii poliţiei conduse de Lavrenti Pavlovici Beria. Încărcaţi de-a valma în vagoanele de tren, având voie cu o singură bocceluţă, tătarii au fost închişi şi trimişi în Asia Centrală, Urali și Siberia. Drumul a durat aproape două săptămâni, timp în care oamenii n-au avut voie să coboare din vagoane decât o dată pe zi, în staţionări care nu depăşeau jumătate de oră. Lipsiţi de aer, hrană, apă, deportaţii au murit pe capete. În vagoanele sigilate, supravieţuitorii au stat printre cadavre şi excremente, reuşind să le dea jos doar în minutele de staţionare, când uşile erau deschise, iar ei - supravegheaţi cu arma în mână. La destinaţie au mai ajuns doar jumătate dintre surghiuniţi. Dar şi aceştia au fost supuşi unui regim de teroare şi exterminare.

QHA