AKMESCİT / SİMFEROPOL (QHA) -

Bogăția creativității scriitorului nu aparțin doar literaturii tătar crimeene, ci și culturii și literaturii turcești. 

 Genghiz Dagci s-a născut pe 9 martie 1920 în satul Gurzuf, Yalta. După nașterea scriitorului, familia sa s-a mutat în satul Kiziltas. Educația și-a început-o în satul său și a terminat-o în Akmescit. După liceu, a câștigat un loc la secția de istorie a Institului Crimeean, însă studiile sale au fost întrerupte în anul 2 după începerea celui de Al Doilea Război Mondial, el înrolându-se în 1940 în armată. În 1941 a fost prizonierul germanilor. 

 Chiar dacă începuse să publice înainte de război, a devenit cunoscut după Al Doilea Război Mondial. 

 Cu toate că trăia în diaspora, opera sa a fost mereu o expresie a culturii și țării sale natale, Crimeea. El se gândea că prin opera sa ajută cauza tătară. Oamenii au învățat despre greutățile tătarilor din Crimeea din operele sale. Dagci a încercat să-i determine pe tătari, că în ciuda greutăților, trebuie să fie încrezători în frumusețea sufletului lor și să reziste în fața problemelor care le sunt pricinuite. Pentru a face cunoscută lumii propriul popor, el a ales să scrie în limba turcă. 

 Printre operele sale importante, sunt “Camarazii”, “Scrisori mamei mele”, “Si ei erau oameni”, “Omul care și-a pierdut patria”, “Anii infricosatori”. A scris și documentare, filme (Kirimli, 2014) și seriale (Vreau să mor în patria mea, 1993). 

QHA